O eclipsă de Lună nu este un spectacol uniform. Uneori, Luna doar se întunecă puțin; alteori, o margine întunecată pare să-i muște din suprafață; iar uneori, întregul disc lunar capătă o nuanță roșiatică. Diferența depinde de felul în care Luna traversează umbra Pământului. Cele trei denumiri — prin penumbră, parțială și totală — descriu cât de mult din Lună intră în partea cea mai întunecată a umbrei, numită umbră (umbra). Cunoașterea geometriei face mai ușoară recunoașterea fenomenului, mai ales când schimbarea este subtilă. Pentru datele eclipselor, momentele contactelor, durate și vizibilitatea în funcție de locație, consultă catalogul eclipselor de Lună în timp real.
Pământul proiectează două tipuri de umbră
Soarele este o sursă de lumină extinsă, nu un punct. Prin urmare, Pământul proiectează o regiune centrală în care lumina directă a Soarelui este blocată și o regiune exterioară în care este ascunsă doar o parte din Soare. Umbra centrală se numește umbră (umbra), iar umbra exterioară, mai difuză, se numește penumbră. Delimitarea ține de geometrie: în penumbră, un observator de pe Lună ar vedea în continuare o parte din Soare, în timp ce în umbră Pământul ar acoperi Soarele în întregime.
O eclipsă de Lună poate avea loc doar la Lună plină, când Pământul se află între Soare și Lună. Totuși, majoritatea Lunilor pline trec pe deasupra sau pe dedesubtul umbrei Pământului, deoarece orbita Lunii este înclinată cu 5.14 grade față de ecliptică, planul orbitei Pământului în jurul Soarelui. O eclipsă are loc atunci când Luna plină se produce în apropierea punctului de intersecție al acestor planuri orbitale. Ghidul fazelor Lunii explică de ce faza Lunii depinde de poziția sa față de Soare și Pământ; tipul eclipsei depinde apoi de traiectoria pe care Luna o urmează prin umbra Pământului.
Eclipsa prin penumbră: o întunecare subtilă și difuză
În timpul unei eclipse prin penumbră, Luna trece prin penumbra Pământului, dar nu ajunge în umbră. Nicio margine întunecată clar definită nu traversează discul lunar. În schimb, o parte sau chiar întreaga Lună primește ceva mai puțină lumină directă de la Soare și poate părea ușor umbrită, adesea spre partea cea mai apropiată de umbră. Efectul poate trece ușor neobservat, mai ales la începutul sau la sfârșitul fenomenului, când doar o mică parte a Lunii se află în penumbră.
De aceea, o eclipsă prin penumbră poate fi o aliniere reală și măsurabilă, fără să pară spectaculoasă cu ochiul liber. Poate fi mai ușor de remarcat într-o fotografie decât la o privire rapidă, însă expunerea automată a aparatului foto poate compensa întunecarea și poate face comparația imaginilor mai dificilă. Dacă faci fotografii, păstrează constant cadrul și setările de expunere și compară-le cu o imagine realizată înainte sau după eclipsă. O eclipsă prin penumbră nu înseamnă că Luna trece printr-un nor sau că își schimbă singură strălucirea; este o reducere treptată a luminii solare, cauzată de faptul că Pământul blochează parțial lumina Soarelui care ajunge la Lună.
De exemplu, eclipsa prin penumbră din 20 February 2027 este menționată cu o durată a fazei penumbrale de 241 minute. Acest interval lung nu înseamnă că Luna va părea evident întunecată timp de patru ore: umbrirea se modifică treptat, iar partea cea mai adâncă a penumbrei va fi mai ușor de observat decât marginea exterioară, abia perceptibilă. Calendarul pentru February 2027 oferă momentele exacte ale fazelor Lunii din acea lună, iar catalogul eclipselor prezintă detaliile fenomenului.
Eclipsa parțială: o margine întunecată înaintează peste Lună
O eclipsă parțială de Lună are loc atunci când o parte din Lună intră în umbra Pământului, în timp ce restul rămâne în afara ei. Cel mai clar indiciu vizual este o zonă curbată, vizibil mai întunecată, care se extinde peste suprafața Lunii. Marginea umbrei este curbată deoarece Pământul este rotund; eclipsele de Lună i-au ajutat pe observatori să recunoască această formă cu mult înainte ca sondele spațiale să poată fotografia Pământul din spațiu.
Umbra nu este un obiect solid așezat peste Lună, iar marginea ei nu este perfect clară. Lumina solară care trece prin atmosfera Pământului estompează delimitarea. Chiar și așa, contrastul dintre porțiunea luminoasă, aflată în afara umbrei, și porțiunea mai întunecată, aflată în interiorul ei, este de obicei mult mai vizibil decât întunecarea din timpul unei eclipse prin penumbră. Luna nu dispare în timpul unei eclipse parțiale, iar porțiunea rămasă în afara umbrei continuă să fie luminată direct de Soare.
Cât de mult din Lună este acoperit depinde de traiectoria eclipsei. O trecere superficială prin umbră lasă doar o mică adâncitură întunecată; o trecere mai adâncă poate acoperi cea mai mare parte a discului, fără să-l acopere în întregime. Clasificarea ține de poziția Lunii în umbră, nu de posibilitatea unui observator de a vedea fenomenul. Orizontul local, lumina zilei, vremea și poziția Lunii pe cer influențează toate vizibilitatea. Un tablou de bord pentru un oraș, precum pagina Lunii pentru Londra, afișează răsăritul și apusul Lunii, altitudinea, azimutul și vremea la nivel local, informații care pot fi utile pentru planificarea observațiilor.
Eclipsa totală: Luna intră complet în umbră
În timpul unei eclipse totale de Lună, întregul disc lunar trece în umbra Pământului. Luna rămâne vizibilă deoarece atmosfera Pământului deviază o parte din lumina solară în interiorul umbrei. Pe măsură ce lumina traversează atmosfera, lungimile de undă mai scurte, albastre, sunt împrăștiate mai puternic decât cele roșii. Prin urmare, lumina care ajunge la Lună este adesea roșie sau portocalie, iar suprafața lunară o reflectă către observatorii de pe Pământ.
Expresia populară „Lună sângerie” se referă la această posibilă nuanță roșiatică, nu la o categorie separată de eclipsă și nici la o culoare garantată. O eclipsă totală poate avea o nuanță de cupru, roșu-cărămiziu, brun-închis sau poate fi foarte întunecată. Culoarea și strălucirea depind în parte de cantitatea de lumină solară care trece prin atmosfera Pământului; pâcla, norii și particulele din atmosferă pot influența lumina care ajunge la Lună. O eclipsă totală nu înseamnă că Luna dispare, deși poate deveni greu de observat dacă umbra este foarte întunecată sau cerul este luminos.
Totalitatea este intervalul în care Luna se află în întregime în umbră. Înainte și după acest interval, o eclipsă totală include faze parțiale, pe măsură ce discul lunar intră în cea mai întunecată umbră și iese din ea. De exemplu, eclipsa totală de Lună din 31 December 2028 este menționată cu o durată a totalității de 71.3 minute. Întreaga succesiune a eclipsei durează mai mult decât acest interval central, așa că observatorii care pot vedea doar o parte a fenomenului ar putea surprinde totuși o fază parțială.
La ce să fii atent în timp ce urmărești eclipsa
O eclipsă de Lună poate fi urmărită în siguranță cu ochiul liber; spre deosebire de o eclipsă de Soare, nu necesită filtre de protecție. Binoclul poate face mai ușor de examinat umbra în schimbare, dar nu este indispensabil. Alege un loc cu vedere liberă spre Lună și verifică dacă aceasta va fi deasupra orizontului local în timpul fenomenului. Catalogul eclipselor oferă informații despre vizibilitate în funcție de locație, iar calendarul fazelor Lunii te poate ajuta să verifici momentele fazelor pentru luna dorită.
În timpul unei eclipse prin penumbră, caută o întunecare treptată și neuniformă, fără să te aștepți la o delimitare clară. În timpul unei eclipse parțiale, urmărește cum marginea curbată a umbrei traversează discul lunar. În timpul totalității, lasă-ți ochii să se adapteze și observă că Luna poate păstra culoarea și detaliile, în loc să devină neagră în mod uniform. Aceste diferențe se observă cel mai bine urmărind succesiunea fenomenului, nu verificând cerul o singură dată: deplasarea lentă a umbrei arată dacă eclipsa este prin penumbră, parțială sau totală.